MIKE HAWTHORN

Continuă seria marilor campioni din Formula 1, astăzi cu Mike Hawthorn, primul campion mondial al Marii Britanii. Personalitate carismatică şi talent desăvîrşit, Hawthorn a trăit viaţa din plin, a pilotat rapid şi a murit la fel de repede.

MIKE HAWTHORN – CAMPION MONDIAL 1958
Primul campion mondial britanic al Formulei 1 a avut o viaţă furtunoasă, atît pe circuit, cît şi în afara acestuia. Crescut în preajma atelierului auto al tatălui său, unde motociclete şi maşini erau deopotrivă pregătite pentru curse, Mike a devenit repede pasionat de motorsport. La numai nouă ani a hotărît că vrea să devină pilot. A început cu motocicletele, concurînd în diverse competiţii înainte de al doilea război mondial.

Tatăl său i-a încurajat interesul pentru motorsport, oferindu-i motociclete şi maşini pentru a participa la diverse curse locale. În afara acestora, lui Mike îi plăcea să gonească împreună cu un grup de prieteni pe drumurile de ţară, oprindu-se doar pentru a bea bere în pub-uri şi pentru a cunoaşte fete. În 1950 a început să cîştige curse cu o maşină Riley cumpărată de tatăl său, iar trei ani mai tîrziu conducea deja o maşină de Formula 1 pentru Enzo Ferrari.

MOMENTUL DECISIV
Saltul extraordinar s-a datorat unei după-amieze din 1952, cînd Hawthorn urma să participe la o cursă pe circuitul Goodwood. Era prima lui cursă pe un monopost, un Cooper-Bristol de Formula 2 oferit de un prieten de familie. Printre adversari se numărau nume celebre, ca Juan Manuel Fangio sau Froilan Gonzalez. Mike a uimit pe toată lumea cîştigînd cursa după ce plecase din pole-position. A cîştigat apoi şi cursa de Formula Libre, iar în cursa rezervată maşinilor de Formula 1 a obţinut un senzaţional loc 2. În urma succesului din acea zi, Mike s-a înscris în Formula 1 şi a participat la restul de curse din 1952, reuşind un loc 4 în Belgia, un loc 3 în Marea Britanie şi un loc 4 în Olanda. Aceste clasări i-au adus poziţia a 4-a în clasamentul general, iar Enzo Ferrari l-a angajat pe loc pentru 1953.

ŞI BUNE ŞI RELE
Prima lui victorie în F1 a venit la MP al Franţei, cînd l-a învins “la mustaţă” pe Fangio. Pe podium, cînd a auzit imnul Angliei, Hawthorn a izbucnit în lacrimi, iar Fangio l-a îmbrăţişat. “Un tînăr de treabă, mereu binedispus”, îl caracteriza argentinianul pe Mike. Poreclit de francezi “Le Papillon” (Fluturele) pentru că purta mereu papion, Hawthorn avea o reputaţie de playboy şi de petrecăreţ. Se afla mereu în atenţia tabloidelor din Anglia, care scriau multe lucruri neadevărate despre el. Astfel, a fost acuzat că s-a sustras serviciului militar, lucru fals, el fiind respins de comisia de recrutare din cauza unei boli la rinichi. Reputaţia lui a avut însă de suferit, iar soarta se pare că i-a fost şi ea potrivnică.

În 1954 a suferit arsuri grave la mîini şi picioare, într-un accident petrecut la o cursă din Sicilia. La scurt timp după aceasta, tatăl lui a fost ucis într-un accident rutier. Mike a avut şi un moment bun în acel an, cîştigînd MP al Spaniei. A plecat de la Ferrari la finalul anului, apoi au urmat două sezoane în care a concurat pentru echipele Vanwall şi BRM, fără rezultate. A reuşit însă cîştigarea cursei de anduranţă de la Le Mans în 1955, concurînd pe un Jaguar, însă victoria lui a fost umbrită de acuzele că ar fi provocat cel mai grav accident din istoria motorsportului, cînd un Mercedes a zburat în mulţime, omorînd 80 de spectatori. S-a dovedit însă că nu el a fost de vină, însă partea întunecată a motorsportului l-a tulburat profund.

TITLUL MONDIAL
În 1957 s-a întors la Ferrari, unde a avut un coechipier cu care a devenit foarte bun prieten, Peter Collins. Acestuia îi plăceau de asemenea vinul, femeile şi muzica, iar cei doi se distrau de minune împreună. Pilotau însă cu aceeaşi poftă cu care trăiau, privind cu nonşalanţă pericolele şi conducîndu-şi cele două Ferrari-uri la limită. În 1958 însă, la cursa de la Nurburgring, Collins şi-a pierdut viaţa într-un accident, iar Hawthorn a intrat într-o puternică depresie. A terminat sezonul fără aceeaşi voinţă de a cîştiga, dar a devenit campion mondial, avînd un punct în faţa lui Stirling Moss. Moartea celui mai bun prieten al său l-a făcut să renunţe la Formula 1.

APUSUL
A continuat să conducă rapid, însă doar pe drumurile publice. Pe 22 ianuarie 1959, într-o curbă din apropierea casei lui din Farnham, Mike a pierdut controlul Jaguar-ului său şi a murit. Avea doar 29 de ani. Mulţi l-au plîns pe pilotul înalt (1,88 m), blond şi zgomotos. Nu a fost cel mai mare al epocii, însă cu siguranţă a fost personalitatea cea mai plină de viaţă.

VIDEO / CURSA DE LA LE MANS DIN 1955, CÎŞTIGATĂ DE HAWTHORN

Sursa : AutoF1.ro