ALBERTO ASCARI
Scris de Dragos Tiron pe mai 7, 2008
ÎNCEPUTUL
Fiul unuia dintre cei mai mari piloţi italieni din perioada interbelică (Antonio Ascari), Alberto a fost marcat încă din copilărie de o tragedie: la doar 7 ani, tatăl său (campion european la acea vreme) şi-a pierdut viaţa într-un accident petrecut la Grand-Prix-ul Franţei din 1925. Încă dinaintea morţii sale, Antonio îl introdusese pe micul Alberto în mediul curselor, acesta cunoscîndu-l inclusiv pe Enzo Ferrari, care frecventa reprezentanţa Fiat deţinută de familia Ascari la Milano. Astfel, Alberto a devenit pasionat de motorsport şi a decis să calce pe urmele tatălui său, chiar dacă participarea la curse îl costase pe acesta viaţa. La 19 ani a participat la prima competiţie, însă nu pe patru roţi, ci pe două. În 1940 a venit şi prima lui cursă auto, celebra Mille Miglia, în care a condus un Ferrari Tipo 815 Spyder (prima maşină de curse Ferrari), oferită de Don Enzo.
GLORIA
După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Ascari a întrerupt cursele. Căsătorit între timp şi devenit tată a doi copii, Alberto nu mai avea tragere de inimă să revină pe pistă. L-a convins însă Luigi Villoresi, partenerul său de afaceri (el însuşi pilot), cu care Ascari era şi foarte bun prieten. În 1949, cei doi au devenit coechipieri în echipa lui Enzo Ferrari, astfel începînd perioada de glorie a lui Ascari. Alberto a devenit primul dublu campion mondial al Formulei 1 şi primul care cîştigă două titluri consecutive (1952-1953). La volanul unui Ferrari 500, Ascari a cîştigat în 1952 şase din cele şapte curse ale sezonului, iar în 1953 cinci curse, dominîndu-şi categoric rivalii.
OMUL
Ascari nu era doar un mare pilot, ci şi o personalitate foarte populară. Prietenos şi deschis, Ascari era poreclit “Ciccio” (Durduliul) datorită fizicului atipic piloţilor de curse. Era privit cu simpatie şi datorită superstiţiilor sale, care reprezentau modul lui de a răspunde pericolelor din motorsport. Fugea de pisicile negre, era îngrozit de numerele cu ghinion şi nu lăsa pe nimeni să atingă servieta în care îşi ţinea casca albastră cea norocoasă, tricoul, ochelarii de protecţie şi mănuşile. Întotdeauna conştient de pericolul din motorsport, Ascari îşi iubea totodată foarte mult familia. Cu toate acestea, Ciccio nu-şi manifesta foarte des afecţiunea. Întrebat de Enzo Ferrari de ce nu se exteriorizează, Alberto i-a dat un răspuns şocant: “Prefer să mă comport mai dur cu ei. Nu vreau să mă iubească prea mult. Astfel, vor suferi mai puţin dacă într-una din zile mor pe pistă”. O astfel de posibilitate părea greu de închipuit în cazul lui Ascari, un pilot care se preocupa întotdeauna de siguranţă şi care evita depăşirea limitelor sale şi ale maşinii. Stilul său de pilotaj relaxat şi fin lăsa impresia că există o rezervă suficientă de talent pentru a corecta eventualele greşeli.
NOROCUL…
După cîştigarea celor două titluri mondiale, Ascari a trecut la Lancia, care îi oferea mai mulţi bani. După un an 1954 în care a stat mai mult pe margine, maşinile Lancia nefiind încă pregătite de curse, Ascari a început sezonul 1955, care avea să fie ultimul pentru el în Formula 1. În Marele Premiu de la Monaco, Ascari a pierdut controlul monopostului său Lancia D50 în şicana din port şi a zburat în Mediterana. O jumătate de minut mai tîrziu, Ascari a ieşit la suprafaţă şi a fost salvat. A scăpat doar cu nasul rupt, vînătăi şi o stare de şoc. Cert este că a fost foarte norocos în acea zi.
…ŞI GHINIONUL
Norocul l-a părăsit însă după numai patru zile, cînd Ascari a venit pe neaşteptate la Monza pentru a asista la o sesiune de teste. Eugenio Castellotti testa un Ferrari pe care urma să-l folosească împreună cu Ascari la o cursă de anduranţă. Surprinzînd pe toată lumea, Ciccio a spus că vrea să conducă şi el maşina, ca să fie sigur că nu şi-a pierdut îndemînarea. Nu avea casca norocoasă la el, dar a împrumutat-o pe cea a lui Castellotti. În al treilea tur, Ferrari-ul a ieşit inexplicabil de pe pistă şi Ascari a murit. Nici pînă în prezent nu se cunosc cauzele accidentului. Cele mai vehiculate ipoteze sînt că ar fi leşinat, că ar fi fost împins de o rafală de vînt, că ar fi fost obstrucţionat de cravata pe care o purta în acel moment sau că ar fi făcut o manevră bruscă pentru a evita ceva.
DESTINE SIMILARE
Coincidenţă sumbră, Ascari a murit într-o zi de 26, la vîrsta de 36 de ani – la fel ca tatăl său. Ambii au avut în palmares 13 Grand-Prix-uri cîştigate şi ambii au murit la patru zile după ce au suferit accidente serioase. Toată Italia l-a plîns pe Ascari, iar la Milano, în ziua înmormîntării, întreg oraşul s-a cufundat în tăcere: un milion de oameni l-au condus pe Ciccio pe ultimul drum.
VIDEO / ASCARI SE LUPTĂ CU FANGIO PENTRU TITLUL MONDIAL ÎN 1951
Sursa : AutoF1.ro
